Protocol de recuperare pentru entorsa de glezna

Este o afectiune produsa de un traumatism care forteaza glezna, miscarea realizata de aceasta fiind peste limitele normale si determina leziuni la nivelul capsulei si ligamentelor ce stabilizeaza glezna, rezultand tumefactie, durere si hiperemie.

Entorsele se clasifica pe trei grade, depinzand de intensitatea fortei care determina traumatismul. Astfel avem:

• Entorsa de gradul I: Intinderea ligamentului, dar fara ruperea fibrelor;
• Entorsa de gradul II: Ruperea partiala a ligamentului. In functie de ligamentul traumatizat, se observa o laxitate mai mare spre interior sau spre exterior;
• Entorsa de gradul III: Ruperea completa a ligamentului. La examinarea gleznei se observa o instabilitate severa a articulatiei.

Simptomele unei entorse de glezna :

Principalele simtome sunt durerea si tumefactia. Durerea se resimte in zona in care s-a produs entorsa si de cele mai multe ori glezna incepe sa se umfle imediat si poate sa apara echimoza. Palparea zonei respective poate determina sensibiltate. Programul de recuperare al entorsei de glezna include : Perioada de vindecare dureaza intre 4 si 6 saptamani. Initial se va proteja articulatia, iar ulterior se va urma un program de kinetoterapie care sa restabileasca mobilitatea si stabilitatea normal a gleznei.

Obiectivele recuperarii in Entorsa de glezna sunt :

• Ameliorarea durerii si a inflamatiei;
• Cresterea progresiva a stabilitatii articulare;
• Prevenirea pozitiilor vicioase;
• Cresterea mobilitatii articulare;
• Tonifierea musculaturii de sustinere si cresterea rezistentei musculare.

Indiferent de gradul entorsei, se folosesc principiile din metoda RICE (rest, ice, compression, elevation)

• REST (repaus) - glezna trebuie sa fie tinuta in repaus fara sprijin pe aceasta;
• ICE (gheata) - gheata trebuie aplicata imediat pentru a se reduce tumefactia. Gheata nu trebuie sa ia contact direct cu pielea, ci trebuie utilizat un prosop intre piele si gheata. Se mentine 20-30 de minute si se utilizeaza de 3-4 ori pe zi;
• Compression (compresie) - la nivelul gleznei se pune o fasa elastic care sa realizeze compresie reducand astfel edemul si durerea si conferind stabilitate la nivelul gleznei.
• Elevation (glezna trebuie posturata in pozitie procliva deasupra nivelului inimii pentru a facilita circulatia venoasa.

Entorsa de gradul I

• faza acuta dureaza 2-3 zile - repaus articular, gheata, electroterapie antialgica si intiinflamatorie locala (TENS, TRABERT);
• dupa faza acuta se incep mobilizarile active ale gleznei, exercitii active contra unei rezistente manuale, reluarea sprijinului bipodal, apoi unipodal.

Entorsa de gradul II si III

• se folosesc principiile din metoda RICE; doar ca timpul de vindecare este mai lung, medicul ortoped poate utiliza gipsul sau orteza pentru imobilizarea gleznei.

Fara gips - pe masura ce scad durerea si inflamatia se incep mobilizarile active si se continua cu programul de kinetoterapie - progresiv.

Daca se utilizeaza gips (3 saptamani)

• dupa renuntarea la imobilizare se incepe programul kinetoterapeutic care trebuie sa elimine durerea si edemul si sa asigure o buna stabilitate si o mobilitate functionala a gleznei.
• dupa ce edemul si durerea se remit se pot incepe mobilizarile:
• mobilizari pasive manual cu conservarea amplitudinii maxime;
• mobilizarea activa simpla (flexie si extensie a piciorului);
• mobilizarea activa contra unei rezistente pusa de kinetoterapeut atat pe flexori cat si pe extensori.
• masaj transversal profund;
• posture globale care faciliteaza flexia dorsala (stat pe vine) sau flexia plantara (cu sezutul pe calcaie);
• tonifierea musculaturii stabilizatoare se adreseaza muschilor: peronier lateral, tibial posterior, flexorul comun al degetelor, flexorul propriu al halucelui;
• se va tonifia in paralel si extensorul comun al degetelor care stabilizeaza glezna extern (impreuna cu peronierii laterali);
• rezistenta opusa este de preferat sa fie manuala, dar se pot folosi si benzi cu diferite rezistente sau scripeti cu greutati;
• pe langa recuperarea stabilitatii, trebuie recuperata si proprioceptia prin stimularea receptorilor in situatii din ce in ce mai dificile; utilizarea unei suprafete instabile (placa de echilibru ce solicita contractii rapide si eficiente)

EXERCITII

• Decubit dorsal: kinetoterapeutul opune rezistante in 1/3 distala a coapsei si pe fata dorsala a piciorului, pacientul executa o tripla flexie incercand sa invinga rezistenta.
• Din asezat: genunchii extinsi , piciorul la marginea patului si executa initial singur, iar mai apoi cu rezistanta din partea kinetoterapeutului.
• Cu fata la spalier, pacientul executa ridicari pe varfuri
• Cu piciorul in afara patului, genunchiul extins, pacientul prinde planta piciorului cu o banda elastica iar cu mainile tine banda in tensiune si piciorul executa flexia plantara.