Recuperarea dupa ruptura tendonului achilian

Ruptura de tendon achilian este o leziune care afecteaza tendonul ce face legatura intre muschii gambei si calcai. Aceasta ruptura este cauzata de suprasolicitarea tendonului, mai ales la persoanele care practica sporturi de performanta (tenis sau basket).

Ruptura de tendon poate fi:

Partiala – cand se rup fibre din tendon, dar tendonul este inca unitar;
Totala – cand tendonul este sectionat in doua, iar flexia plantara este imposibil de realizat (apare mai des decat cea partiala)

Simtome

durere severa in zona gambei sau gleznei (posterior);
pocnet sau trosnet in zona tendonului;
tumefiere si echimoza in jurul calcaiului;
imposibilitatea sau realizarea cu dificultate a flexiei plantare;
se poate simti un “gol” (o intrerupere) a tendonului la 2-6 cm deasupra calcaneului.

Tratament

Tratamentul nechirurgical consta in imobilizarea in gips sau orteza cu piciorul in flexie plantara maxima, urmand ca la fiecare 2 saptamani sa se schimbe gradul flexiei (pana la 8 saptamani). Acest tratament este recomandat atunci cand ruptura este partiala sau cand pacientului nu i se poate efectua interventia chirurgucala.

Tratamentul chirurgical este cel mai utilizat si consta in sutura celor doua capete ale tendonului rupt. Este de preferat sa se utilizeze acest tratament deoarece sansele de recidiva sunt minime si mobilitatea este recuperata complet.

Programul kinetoterapeutic dupa ruptura de tendon achilian

Recuperarea dupa interventia chirurgicala este foarte importanta, trebuie urmat un program kinetoterapeutic individualizat pentru ca recuperarea sa redea functionalitatea normala a piciorului.

Obiective Kinetoterapiei in ruptura de tendon achilian

Combaterea durerii;
Recuperarea mobilitatii pe amplitudine maxima;
Redarea stabilitatii gleznei;
Cresterea fortei musculaturii hipotone;
Cresterea controlului si echilibrului.

Prima etapa (2-3 saptamani)

Glezna se imobilizeaza in atela, in flexie plantara;
Pacientul nu are voie sa calce sub nici o forma pe picior si se folosesc principiile din metoda RICE (repaus, se utilizeaza gheata local, iar piciorul trebuie sa fie tinut in pozitie procliva - ridicat pe o perna);
Se pot utiliza crioterapia si electroterapia;
Se folosesc carje pentru mers, fara a calca pe membrul afectat;
Mobilizari ale articulatiilor libere (miscari active ale degetelor, flexia coapsei cu genunchiul in extesie).

A doua etapa (3 – 8 saptamani)

Imobilizarea continua in gips sau in orteza, in functie de decizia medicului;
Se schimba gradul de flexie plantara spre pozitia neutra, progresiv (10 grade pe saptamana);
In prima saptamana se recomanda folosirea ambelor carje, urmand sa se utilizeze doar o carja urmatoarea saptamana, crescand progresiv gradul de de incarcare pe picior, la 6 saptamani fiind permisa incarcarea completa.
Mobilizari pasive de flexie extensie a gleznei, dar fara a trece de pozitia neutral;
Miscari de inversiune, eversiune in limita durerii;

Exercitii

Ridicarea membrului operat cu genunchiul in extensie, se mentine 5 secunde la 45 de grade, se revine. 20 de repetari.
Abductii ale soldului, cu genunchiul in extensie, 20 de repetari.
Exercitii izometrice pe musculatura ce nu impica tendonul ahilian, progresiv se va introduce si musculatura posterioara a gambei;

Etapa 3 (dupa 8 saptamani)

In aceasta etapa se fac exercitii pe amplitudine maxima;
Sprijinul este complet;
Se fac exercitii pentru mers si se evita schiopatatul;
Exercitiile se efectueaza atat activ liber, cat si cu rezistenta crescuta gradual;
Este permis mersul pe bicicleta cu incarcare pe picior.

Etapa 4 (dupa 3 luni)