Recuperare instabilitatii de rotula si implicatiile asupra mersului

Dupa mai multe studii, specialistii au intocmit un clasament in fruntea caruia s-au situat genunchii si soldurile. Pozitia fruntasa a acestora se datoreaza faptului ca sustin toata greutatea corpului si asigura deplasarea omului prin mers sau prin alergare.

Articulatia femuro-patelara joaca un rol important in locomotie si in alte activitati care implica flexia si extensia genunchiului. Instabilitatea femuro-patelara (de rotula) poate fi definite ca miscarea rotulei din pozitia normala.

Aceasta afectiune poate fi divizata in 2 categorii: dislocare si subluxatie. Pacientii care sunt diagnosticati cu dislocare sau subluxatie pot suferi de mai multe probleme care degenereaza odata cu trecerea timpului. Printre aceste probleme se numara durerea persistenta la nivelul genunchiului, limitarea functionala a miscarilor, scaderea performantei sportive. Totodata, patologiile pot degenera in artrita articulatiei femuro-patelare.

In special pentru dislocarile recurente, tratamentul chirurgical are un rol important, insa, inainte si dupa, pacientul necesita supravegherea unui kietoterapeut in scopul reabilitarii si recuperarii in totalitate a functionalitatii miscarii si favorizarea cresterii performantei.
Incidenta globala a acestei afectiuni s-a dovedit a fi 6 pesoane dintre 100.000, cea mai mare incidenta apartinand celor peste 20 de ani (30cazuri din 100.000persoane), dupa care cei din categoria peste 30 de ani (2 cazuri la 100.000), conform datelor publicate de cdn.intechopen.com.

In mod normal, specialistii catalogau aparitia acestei afectiuni ca urmare a: modului de viata sedentar, obezitate, perioada de adolescenta la sexul feminin , dar cele mai recente date au demonstrate ca aceste stereotipuri reprezinta incertitudini. De fapt, aceasta afectiune apare in cele mai dese cazuri la tineri, atleti , cel mai frecvent barbate, rezultate din practicarea unui sport sau a unei activitati care implica efort fizic.

Cauzele aparitiei instabilitatii de rotula pot fi:

• De origine scheletica (displaziile rotuliene si anomaliile de torsiune ale membrelor inferioare)
• De origine musculo-ligamentara(insuficienta vastului intern, dezechilibrele intre vastul intern si extern, de displaziile cvatdricepsului sau de oblicitatea excesiva a ligamentului rotulian ca urmare a unui genu valgum).

Instabilitatea rotuliana se exploareaza radiologic pe clisee de profil, in incidenta femuro- patelara la 30 de grade de flexie , cu gamba in rotatie externa si cvadricepsul relaxat.

Formele clinice ale instabilitatii rotuliene:

• Instabilitate rotuliana cu luxatie(mai frecventa la fete, apare la aproximativ 13 ani, ca urmare a unui traumatism, fiind bilaterala in 1/3 din cazuri - examenul clinic arata semne de dezaxare a aparatului extensor, iar palparea este dureroasa la nivelul fetei interne a rotulei si la insertia vastului intern)Instabilitate rotuliana fara
• luxatie(debutul este mai tardive, durere in zona anterioara a genunchiului, senzatie de instabilitate la mobilizarea in flexie asociata cu rotatie externa si tumefierea articulara).

Alte tipuri:

• Instabilitate femuro-patelara primara (mecanismul extensor al genunchiului este dezaxat)
• Instabilitate femuro-patelara secundara(apare dupa luxatia de genunchi, atunci cand se produc leziuni ligamentare multiple - ruperea ligamentului patelofemural medial).

Metode de diagnosticare a instabilitatii de rotula:

• Examenul fizic
• Examenul clinic
• Investigatii paraclinicice

In cazul unei instabilitati patelare, in care nu sunt rupte ligamentele si capsula pe intinderi prea mari, sau in care nu au aparut compresiuni vasculare, nervoase, nu sunt distrugeri musculare si reusim in timp foarte scurt de la aparitia dislocarii sa o reducem si sa imobilizam genunchiul evolutia este favorabila si este posibil sa nu recidiveze.

Daca neglijam aceasta patologie, in final , ptin distrugerea cartilajului rotulian datorita miscarilor anormale in timpul flexiei si extensiei, duc la leziuni ireversibile de artroza femuro-patelara ce pot fi rezolvate prin protezare.

Metode de tratament:

• Tratament conservator: orteza de imobilizare in extensie daca genunchiul este inflamat si sensibil; intarirea muschiului cvadriceps- in special a muschiului vast medial oblic(VMO); tehnici de tapping (bandaj) patelar - pot facilita glisarea centrata a rotulei.
• Tratament chirurgical
• Program de recuperare fizical- kinetic:
• Tratamentul fizical preoperator doreste sa :
• Trateze sau sa amelioreze inflamatia
• Trateze sau sa amelioreze durerea
• Imbunatateasca troficitatea tesuturilor

In general terapia fizica preoperatorie incepe cu:

• Electrostimulare tonifianta pe cvadriceps
• Limfodrenaj pentru o circulatie periferica mai buna, pentru scaderea edemului
• Laserterapie
• Unda scurta
• Tratamentul fizical postoperator reprezinta un adjuvant important al recuperarii avand rolul de a reduce durerea si imflamatia, fara de care obtinerea mobilitatii si stabilitatii nu ar fi posibila.
• Tratamentul prin masaj
• Program kinetic:
• Obiectivele :
• Combaterea durerii si a procesului inflamator
• Prevenirea si combaterea tulburarilor vasculare si a circulatiei
• Prevenirea si corectarea pozitiilor vicioase, realinierea articulara
• Ameliorarea tonusului muscular
• Recuperarea fortei musculare si a stabilitatii articulare
• Asuplizarea tesuturilor moi si a mobilitatii articulare
• Recastigarea stabilitatii bipodale si unipodale si a sigurantei in mers
• Respectarea regulii de igiena a genunchiului
• Mijloacele care se utilizeaza pentru atingerea acestor obiective se sistematizeaza astfel:
• Repaus articular
• 27/05/19 Medicatie antialgica si antiinflamatorie
• Fizioterapie - termoterapie rece(crioterapie): comprese cu gheata, masaj cu gheata
• Fizioterapie - prin procedee de electroterapie
• Hidrokinetoterapie
• Masaj
• Exercitii de tonifiere a musculaturii stabilizatoare a genunchiului

Pentru realizarea stabilitatii membrului inferior:

Stabilitatea genunchiului in ortostatism sau in mers este asigurata pe de o parte de aparatul capsuloligamentar (stabilitatea pasiva), iar pe de alta parte de aparatul musculotendinos (stabilitatea activa). In cazul instabilitatii pasive a genunchiului operat fara success sau care nu pot fi operate din diverse motive, ramane de incercat o rezolvare sau macar o ameliorare functionala prin metode recuperatorii fizicale.

Aceste metode sunt:

• Tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului
• Cresterea rezistentei ligamentare
• Respectarea regulilor de igiena a genunchiului:
• Scaderea in greutate
• Evitarea ortostatismului si mersului prelungit
• Evitarea mersului pe teren accidentat
• Mers cu sprijin in baston
• Corectarea prin sustinatoare plantare a piciorului plat
• Evitarea pozitiilor de flexie puternica
• Evitarea pastrarii prelungite a unei pozitii a genunchiului
• Miscari de flexie- extensie inainte de trecerea de la repaus la ortostatism

In refacerea stabilitatii active a genunchiului se recomanda exercitii de tonifiere a tuturor muschilor care participa la aceasta stabilizare. In stabilizarea genunchiului, cand piciorul este la sol, in mers si sprijin, un rol important il joaca pozitiile echilibrate ale bazinului pe femur.

Cresterea fortei musculare: ca exercitii specifice se folosesc exercitii resistive, exercitii contra unei rezistente care poate fi aplicata manual sau mecanic. In general forta cvadricepsului este recuperate in 3-6 saptamani. Pentru castigarea fortei si a rezistentei la efort se introduc exercitii cu contrarezistenta mai mica, dar care se repeat defoarte multe ori. Tonifierea cvadricepsului are 2 momente diferite ca obiectiv recuperator: recuperarea fortei lui pe extensori si “zavorator” al genunchiului, insistand mai ales pe ultimele grade de extensie; recuperarea lui ca stabilizator in zona de stabilitate critica, intre 60 - 90 grade flexie, prin cresterea de forta si rezistenta.

Actualitati in programul de reabilitare al instabilitatii de rotula si implicatiile asupra mersului:

• Terapia Matrix( stimulare biomecanica a muschilor) - sedinta dureaza 20-30 min. urmareste ameliorarea contracturii si spasmului muscular
• Terapia prin unde soc (shock wave) - accelereaza procesul de vindecare, tesutul lezat este regenerat gradual; in cazul instabilitatii de rotula obiectivul terapeutic este de reducere si eliminare a durerilor, dar si combaterea elementelor ce limiteaza mobilitatea normala
• Terapia prin plasma imbogatita cu trombocite(PRP) - studiile arata ca prin injectarea directa a acestor plachete sangvine , ritmul regenerarii tisulare creste cu pana la 3 ori mai mult decat viteza normal de vindecare a organismului.
• Terapia neuromusculara - diminueaza sansele ca afectiunea sa se repete
• Fototerapia
• Tehnica active release
• Terapia tecar
• Terapia scenar
• Tehnici de taping (kinesiotape, dynamictape)

Instabilitatea de rotula reprezinta una dintre patologiile care la aceasta ora afecteaza o mare parte a adultilor tineri si care, desi are o rata mare de reabilitare, daca nu este trata corespunzator poate avea repercursiuni majore, pacientul cu o astfel de patologie riscand sa piarda functionalitatea genunchiului.

In cazul recuperarii unei instabilitati de rotula trebuie avut in vedere cat de severa este recidiva si de cate ori a recidivate.

La sfarsitul fiecarei sedinte de recuperare ar trebui folosit kinesiotapingul pentru a evita o viitoare luxare a genunchiului si pentru a facilita drenajul limfatic si relaxarea zonei dureroase.

De-a lungul programului de recuperare instituit inca din faza intraspitaliceasca, pacientul ar trebui educat cu privire la riscurile unei noi recidive, dar si metodele sigure de evitare a recidivelor. Kinetoterapia poate ajuta la ameliorarea durerii si recapatarea fortei si mobilitatii normale ale genunchiuluipentru a putea relua activitatile uzuale si profesionale cat mai repede si in siguranta.

Pe partea de recuperare au fost descries 2 directii: recuperarea generala, in care terapeutul foloseste mijloacele conventionale de terapie si recuperarea de actualitate, in care au fost descries tehnici modern de recuperare in cazul unei recidive .